Interviu cu PS Iosif Csaba Pál: Retrospectivă şi planuri de viitor la începutul anului[2025-01-10]PS Iosif Csaba PálAşa cum ne spun versurile unui cântec bisericesc, la cumpăna dintre ani credincioşii se adună în casa Domnului pentru a da socoteală şi pentru a mulţumi. Fără îndoială, este important să ne oprim din când în când, ca să privim înapoi şi totodată înainte, să reflectăm – individual, în familie, în comunitate sau la nivel de Dieceză. Despre realizările anului trecut şi programele pregătite pentru acest an nou am discutat pe E.S. Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan. – Părinte Episcop, cum aţi evalua anul 2024, care a trecut? – În primul rând, sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a săvârşit în noi şi cu noi în ultimul an şi mulţumesc colegilor mei, preoţilor şi creştinilor laici, împreună cu care am reuşit să construim Împărăţia lui Dumnezeu. De multe ori am admirat lucrarea lui Dumnezeu în vieţile noastre, în Biserica noastră, în comunităţile noastre. La fel şi în Dieceza noastră. Sunt recunoscător Bunului Dumnezeu că a avut încredere în noi şi în anul care a trecut, că ne-a privit ca pe colaboratorii Săi şi că ne-a permis să lucrăm cu El. A fost o adevărată bucurie să lucrăm cu El. Pentru mine a fost un har deosebit să particip în luna octombrie la Roma la cea de-a doua sesiune a Sinodului despre sinodalitate. Bunul Dumnezeu a iniţiat ceva foarte frumos în Biserica Sa. „Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul”, citim despre începuturile Bisericii. Şi astăzi, când comunitatea Bisericii este rănită din interior şi din exterior, Dumnezeu îi cheamă pe membrii Bisericii Sale la ceva foarte frumos: să ne ascultăm unii pe alţii cu atât respect încât să putem descoperi vocea Duhului Sfânt în fiecare dintre noi şi să îl lăsăm să ne călăuzească pe căile Sale. Să aducem iubirea Sa tuturor semenilor noştri împreună, în mod sinodal. Dumnezeu este capabil să vindece, să îndrume, să umple golul din sufletele noastre cum nimic altceva nu îl poate umple. Sinodalitatea nu aduce ceva nou în Biserică, ci redescoperă şi încearcă să aducă la viaţă într-un mod pronunţat ceea ce este propriu Bisericii: dimensiunea comunitară, cu tot ceea ce implică aceasta, aşa cum a scris Papa Ioan Paul al II-lea în scrisoarea sa „Novo millennio ineunte” (La începutul noului mileniu): „A face din Biserică şcoala şi casa comuniunii: iată marea provocare care ne stă înainte în mileniul care începe, dacă vrem să fim fideli planului lui Dumnezeu şi să răspundem aşteptărilor profunde ale lumii” (43). Şi în Dieceza noastră am luat unele măsuri în acest spirit, în acest sens. Am început să fim atenţi la ceea ce există deja. A fost o surpriză şi pentru mine că în parohiile noastre există foarte multe comunităţi mici în care oamenii se cunosc pe nume, se ajută reciproc, se roagă împreună şi fac multe activităţi împreună. În prezenţa preoţilor parohi, am reuşit să organizăm nouă întruniri, unde, ne-am întâlnit cu 171 de conducători de mici comunităţi din 17 parohii. Am constatat că există multă viaţă în parohiile noastre. Multe dintre aceste comunităţi funcţionează de mai mulţi ani şi majoritatea poartă în ele germenii creşterii. Aceasta ne dă motive de speranţă, mai ales dacă vedem că oamenii nu sunt membrii ale acestor comunităţi din constrângere sau obligaţie, ci cu entuziasm pentru Dumnezeu şi din iubire pentru semenii lor. Comunităţile sunt foarte diverse: există grupuri de rugăciune, grupuri biblice, coruri, grupuri de femei, grupuri axate pe activităţi caritabile, grupuri formate din credincioşii satelor, care se adună să se roage şi să citească Sfânta Scriptură în acele duminici, când preotul nu poate veni să celebreze Sfânta Liturghie. Unele sunt încă doar grupuri stabile, nu comunităţi, dar le ajutăm să trăiască din ce în ce mai mult ca ucenici ai lui Cristos, ceea ce le va transforma la rândul lor într-o comunitate. Fiecare grup este puţin diferit, la fel cum organele din corpul nostru au funcţii diferite, dar toate fac parte din acelaşi corp. Cred că aceste comunităţi vor fi întărite şi vor creşte. Planul nostru este ca să ne întâlnim cu conducătorii comunităţilor din alte parohii şi să le ajutăm să crească. Un alt eveniment semnificativ din punctul de vedere al pastoraţiei din Dieceză a constituit hirotonirea a trei preoţi tineri, care s-au alăturat astfel comunităţii noastre. Anul trecut, evenimente importante au fost şi miruirile, cu participarea a aproape 400 de tineri miruiţi, cu care ne-am întâlnit nu numai în parohii, ci şi la Maria Radna. În unele parohii au început să se formeze din nou grupuri de tineret, chiar în perioada de după mirungere. Nu sunt grupuri mari, dar entuziasmul lor pentru Dumnezeu ne dă motive de speranţă. În tot mai multe parohii, creştinii laici se implică în pastoraţia tinerilor. În unele parohii există unul sau doi membri ai Comitetului bisericesc care consideră că aceasta este principala lor sarcină. Au lucrat frumos şi colaboratorii Centrului Diecezan de Tineret, care au organizat întâlniri speciale în diferitele arhidiaconate atât pentru tineri, cât şi pentru ministranţi. Un dar special de la Dumnezeu este corul diecezan al tinerilor, care a fost invitat să cânte la Întâlnirea Naţională a Tineretului. Colaboratorii Biroului Diecezan pentru Pastoraţia Familiilor, pe lângă organizarea diferitelor întâlniri şi a Săptămânii Căsătoriei, coordonează cursurile pentru logodnici împreună cu 18 familii care le ajută. De asemenea, au început şi cursurile în limbile română şi maghiară pentru familiile formatoare, unde familiile sunt pregătite ca să lucreze în una dintre diferitele aspecte ale pastoraţiei familiilor. Există, de asemenea, un grup ai cărui membri sunt implicaţi în educaţia pentru viaţa de familie, ajutându-i pe adolescenţi şi pe tineri prin prelegeri şi mărturii. În anii trecuţi, am organizat un curs de formare de trei ani pentru adulţi. Unii au devenit acoliţi, alţii animatori de grupuri, preoratori sau desfăşoară alte activităţi. Unii dintre ei, împreună cu alţi candidaţi, în total nouă persoane, au început pregătirea pentru diaconatul permanent. În data de 22 februarie, va începe un alt curs de formare pentru adulţi, cu o durată de doi ani. În timpul vizitelor canonice, care a început în vara anului trecut, în data de 2 iunie, am vizitat şapte parohii din Arhidiaconatul Banatul Montan. De fiecare dată m-am întâlnit cu membri ai Comitetului bisericesc, cu tinerii şi cu copiii, cu angajaţii parohiei, cu preoţii de altă confesiune şi cu reprezentanţii diferitelor asociaţii, respectiv, am celebrat o Sfântă Liturghie într-una din bisericile filialelor. Am fost foarte impresionat de devotamentul oamenilor, de fidelitatea lor faţă de Biserică, de entuziasmul lor şi de dorinţa lor de a ajuta. Într-o parohie, de exemplu, există o adevărată atmosferă de rugăciune, credincioşii organizează întâlniri şi seri de rugăciune. – Anul Sfânt 2025 ce programe noi va aduce în Dieceză? – În data de 29 decembrie am deschis Anul Jubiliar şi în Dieceza noastră. Episcopia noastră organizează, de asemenea, pelerinaje la Roma pentru familii, preoţi, cateheţi şi tineri. Dar aici, în Dieceză, organizăm şi câteva programe mai ample de reînnoire. Acestea sunt: Ziua Tineretului în 17 mai, Festivalul Familiilor în 20 septembrie şi întâlnirea tinerilor din cele trei Dieceze surori (Becicherecul Mare / Zrenjanin, Szeged-Csanád, Timişoara) la Cenad tot în 20 septembrie. Anul acesta dorim să acordăm o atenţie specială şi bolnavilor noştri. În acest context, una dintre iniţiativele importante se va desfăşura în data de 11 februarie, când vom celebra în Domul Sf. Gheorghe o Sfântă Liturghie pentru bolnavii din Timişoara, unde ne vom ruga pentru ei şi, pentru cei care solicită, vom administra şi Sacramentul Bolnavilor. Toate aceste programe ne vor ajuta să ne întărim în speranţă prin convertire şi să îi ajutăm şi pe alţii ca să trăiască în speranţă prin acţiuni concrete şi rugăciune. – Vă mulţumim pentru timpul acordat. (Biroul de presă al Episcopiei de Timişoara) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 249, Ultimul acces: 2026-10-15 21:32:32
|
Timp total: 0.04s...
[]:1